Inteligența și succesul în viață

Inteligența generală este aptitudinea generală prin intermediul căreia cunoaștem lumea, ne adaptăm la situații noi și rezolvăm diverse probleme. Cu ajutorul acesteia învățăm noi informații despre noi înșine, despre ceilalți și despre lume, respectiv noi deprinderi de adaptare la provocările ce apar în viața noastră și noi soluții de rezolvare a unor probleme diverse precum învățatul pentru școală, analiza elementelor componente a unui obiect complex sau chiar supraviețuirea într-un mediu ostil. Având în vedere aceste caracteristici ale inteligenței ar fi logic să tragem concluzia conform căreia persoanele mai inteligente au parte de mai multe reușite, nu?

Totuși, deși inteligența este strâns legată de succes și satisfacție în viață, această legătură nu este atât de puternică precum se credea înainte : nu toate persoanele foarte inteligente vor avea succes în viață și nu toate persoanele mai puțin inteligente decât media vor avea un viitor profesional sau social precar. De altfel, unele studii arată că persoanele cu un IQ mai scăzut decât media populației se pot bucura de același nivel de succes profesional și de satisfacție personală ca și cei cu un nivel mediu sau ridicat de IQ, în timp ce alte studii arată că unii oameni inteligenți au dificultăți de adaptare și de relaționare cu oamenii, mai ales atunci când aceștia intră într-un colectiv nou. Concluzia acelor studii a fost aceea că inteligența este necesară, dar nu și suficientă pentru a fi satisfăcut în viața profesională, respectiv cea personală.

Așadar, pe lângă inteligență, ce ar mai putea prezice succesul profesional, respectiv satisfacția în viață? În prezent psihologii din toate domeniile (clinic, educațional, organizațional) consideră că pe lângă dobândirea și utilizarea abilităților cognitive pentru rezolvarea problemelor de orice natură sunt necesare și abilități eficiente de relaționare cu ceilalți de tipul ascultării, comunicării deschise sau asertive sau înțelegerea propriilor stări emoționale sau a emoțiilor celorlalți. Ultima abilitate – înțelegerea emoțiilor – este esențială atât menținerea unor relații pozitive, de încredere cu oamenii din jurul nostru, cât și pentru propria sănătate mentală – studiile arată că persoanele care experimentează des emoții neplăcute sau care își reprimă aceste emoții experimentează niveluri ridicate de stres și de insatisfacție, care în timp vor duce la apariția unor tulburări de anxietate sau chiar depresie.

Ce este inteligența emoțională?

Așadar, cunoașterea propriilor emoții și ale altora reprezintă un factor important pentru succesul personal și profesional. Pentru că aceste abilități sunt strâns legate de conceptul de inteligență (presupunadaptare), dar în același timp diferite de acesta (presupun cunoașterea și gestionarea emoțiilor proprii și ale altora), specialiștii au preferat să le grupeze sub eticheta de inteligență emoțională.

Inteligența emoțională poate fi definită drept abilitatea persoanei de a-și înțelege, gestiona și exprima într-un mod optim propriile emoții, precum și abilitatea de a înțelege și de a se raporta la emoțiile celorlalte persoane.

Conform Adrianei Băban, inteligența emoțională presupune atât deținerea unor informații despre sine și despre ceilalți, cât și prezența unor abilități de gestionare a propriilor emoții și de relaționare cu ceilalți.

Componentele inteligenței emoționale

Inteligența emoțională vizează cinci abilități de bază, respectiv:

a) Conștientizarea de sine – presupune cunoașterea și înțelegerea propriilor emoții, dar și conștientizarea impactului acestora asupra altor persoane. Nivelul ridicat de conștientizare a sinelui presupune cunoașterea gândurilor și comportamentelor implicate în apariția și exprimarea propriilor emoții.

b) Autoreglarea – este abilitatea de gestionare eficientă a propriilor emoții negative sau deranjante, respectiv de adaptare la situații diverse, schimbătoare. Persoanele care au un nivel ridicat de autoreglare gestionează eficient conflictele, se adaptează cu ușurință la schimbări și își asumă mai des responsabilitatea pentru propriile acțiuni.

c) Motivația – se referă la motivația intrinsecă sau interioară, respectiv abilitatea de a ne motiva și încuraja singuri, fără a depinde de laudele sau recompensele oferite de alții (motivație extrinsecă). Motivația intrinsecă este strâns legată cu angajamentul în sarcini și cu dorința de reușită.

d) Empatia – este abilitatea de a cunoaște și înțelege modul în care gândesc, simt și se comportă ceilalți. Empatia ne ajută să înțelegem totodată dinamica relațiilor, respectiv cum să răspundem celorlalți în funcție de stările lor emoționale de moment.

e) Abilitățile sociale – sunt abilități de comunicare eficientă ce antrenează toate tipurile de comunicare (verbală și/sau nonverbală). Abilitățile sociale sunt strâns legate de empatie, întrucât acestea se adaptează la dispoziția interlocutorului.

Ca să rezumăm, inteligența emoțională presupune cunoașterea propriilor emoții, controlul și gestionarea eficientă a lor, automotivarea sau capacitatea de a ne încuraja singuri, empatizarea cu ceilalți și abilități eficiente de comunicare cu ceilalți.

Importanța inteligenței emoționale

Conform lui Daniel Goleman, factori precum reușita în viață sau succesul profesional sunt prezise într-o mică măsură (în jur de 20%) de nivelul de inteligență al persoanei. În timp ce inteligența generală este strâns relaționată cu reușita academică sau cu abilitatea de a învăța, aceasta nu are o putere de predicție sporită a reușitei profesionale sau a satisfacției de viață a persoanei. Goleman nu consideră că persoanele pot reuși în viață fără a fi avea un nivel ridicat de inteligență, ci că acesta nu joacă un rol atât de dominant în viața individului precum considerau cei mai mulți psihologi : studii, precum și observații personale pot releva faptul că multe persoane inteligente nu sunt în vârful ierarhiei succesului, după cum persoane care au avut parte de succes nu au fost neapărat cele mai inteligente din populația generală.

Celelalte procente asociate cu succesul profesional sau personal (80%) sunt explicate de alți factori, printre care și inteligența emoțională. Îmbunătățirea inteligenței emoționale este asociată cu diverse câștiguri pe plan profesional, școlar, social și personal. Pe plan profesional persoanele mai inteligente emoțional gestionează mai eficient stresul asociat cu munca, își controlează eficient emoțiile și reușesc să se mențină calme în fața provocărilor, ceea ce în schimb asigură îndeplinirea rapidă și eficientă a obiectivelor. În mod particular, atunci când s-a investigat legătura dintre inteligența emoțională și stilul de conducere a unei echipe, s-a constatat că liderii sau superiorii cu un nivel ridicat de inteligență emoțională contribuie mai eficient la formarea și menținerea coeziunii grupurilor.

Pe plan școlar sau academic, inteligența emoțională ridicată este asociată cu mai bune abilități de autocontrol al stresului și anxietății asociate cu testele sau evaluările. De asemenea, elevii sau studenții mai inteligenți emoțional relaționează mai eficient cu colegii și se implică activ în menținerea coeziunii grupului școlar.

Pe plan social, unele cercetări arată că persoanele mai inteligente emoțional relaționează mai eficient cu colegii, superiorii sau cu persoanele apropiate, respectiv sunt empatici în comunicare, cooperează mai des cu ceilalți, dezvoltă relații sociale de încredere și satisfăcătoare pentru ambele părți și au mai bune abilități de comunicare în general. De asemenea, s-a constatat că persoanele mai puțin inteligente emoțional au dificultăți de relaționare și predispoziții de a avea relații conflictuale cu ceilalți.

Nu în ultimul rând, pe plan personal inteligența emoțională ridicată este asociată cu următoarele beneficii pe plan psihologic:

  • Rezistență ridicată la stres
  • Dezvoltarea rezilienței sau abilităților de a trece peste evenimente de viață neplăcute
  • Niveluri scăzute de anxietate și depresie
  • Abilități sporite de control al emoțiilor de furie
  • Dezvoltarea autonomiei personale, prin dezvoltarea abilităților de a reacționa controlat la emoțiile pe care le simțim
  • Optimism și satisfacție sporită a vieții

Strategii generale de dezvoltare a inteligenței emoționale

Spre deosebire de inteligența generală, inteligența emoțională este mai degrabă influențată de factorii de mediu decât de factorii ereditari, ceea ce înseamnă că aceasta poate fi învățată și dezvoltată prin dobândirea unor cunoștințe despre sine și ceilalți ca și a unor abilități de autocunoaștere, autocontrol și relaționare.

Vom prezenta câteva strategii generale de dezvoltare a inteligenței emoționale, urmând ca în articolele viitoare să prezentăm mai detaliat diverse strategii sau tehnici de îmbunătățire a inteligenței emoționale pentru mai multe contexte de viață ( respectiv social, relațional, academic, profesional).

  • Observați cum vă comportați în preajma altor persoane ; Tindeți să judecați de la început persoanele sau încercați să intuiți emoțiile lor? Încercați să vă puneți în locul acestora și fiți mai deschis față de perspective și atitudini diferite de ale voastre.
  • Observați cum vă comportați la muncă : Doriți ca ceilalți să fie atenți la realizările voastre? Încercați să fiți mai modest, fiind satisfăcut mai degrabă de performanța voastră și mai puțin de laudele primite de la ceilalți. Lăudați-vă pe dvs. pentru realizări și lăudați-i și pe colegii voștri atunci când ei reușesc să atingă obiectivele propuse.
  • Analizați-vă propria persoană : Care sunt punctele voastre forte? Care sunt punctele voastre slabe? Puteți accepta faptul că nu sunteți perfecți? Puteți munci în vederea identificării și îmbunătățirii punctelor slabe pentru a fi mai buni? Încercați să vă evaluați propria persoană într-o manieră cât mai mai sinceră și deschisă, fără a exagera cu aprecierile sau cu criticile.
  • Analizați-vă răspunsurile la situații stresante : Vă supărați atunci când apar întârzieri? Sau când lucrurile nu se întâmplă cum ați fi vrut? Dați vina pe alții pentru eșecuri, deși nu a fost vina lor? Încercați orice metodă pentru a vă relaxa și a vă calma : respirație adâncă, meditație, număratul până la 100 etc. Faceți orice numai să nu vă exprimați direct și agresiv emoțiile voastre!
  • Asumați-vă răspunderea pentru acțiunile voastre. Dacă răniți pe cineva încercați să vă cereți scuze acelei persoane. Oamenii nu uită jicnirile primite, dar în același timp ar fi mai dispuși să-l ierte pe cel care încearcă să repare relația decât pe cel care jicnește și apoi pleacă.
  • Înainte de a vă exprima emoțiile – încercați să vă gândiți la consecințele acțiunilor asupra altora. Puneți-vă în locul persoanelor pe care sunteți supărați – cum s-ar simți dacă le-ai spune ce le-ai spune? Ai vrea să ți se spună aceleași cuvinte care ai fi dispus să le spui? Ce veți face după ce veți fi spus sau făcut acele lucruri față de persoana respectivă? Pe scurt : încercați să vă puneți în locul celuilalt și gândiți-vă la cum v-ați simți dacă vi s-ar comunica ceea ce ați vrea să-i transmiteți în momentul respectiv.

Bibliografie :

(1) Băban, Adriana (2011) – Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de consiliere și dirigenție. Editura ASCR Cluj Napoca

(2) Goleman, Daniel (2017) – Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche București

(2) Mindtools – Emotional intelligence. Developing strong People Skills. Link : https://www.mindtools.com/pages/article/newCDV_59.htm

(3) Preston Ni M.S.B.A. – How to increase your emotional intelligence. 6 essentials https://www.psychologytoday.com/intl/blog/communication-success/201410/how-increase-your-emotional-intelligence-6-essentials

(4) Elaine Houston – The importance of emotional intelligence https://positivepsychology.com/importance-of-emotional-intelligence/