O temă foarte răspândită în prezent cu privire la educația copiilor este cea a încurajării lor. Astfel, auzim de la specialiști în domeniul psihologiei și științelor educației, respectiv de la cadre didactice sau părinți despre beneficiile recompenselor și ineficiența pedepsei în raport cu motivarea copiilor pentru a învăța mai eficient. Probabil ați auzit asta mai des: Încearcă să nu-l critici, ca să nu-l demotivezi! Mai bine laudă-l și dă-i un premiu gen o ciocolată, sau o oră pe tabletă! Rețeta pare simplă : Nu pedepsi! Oferă ceva în schimb și copilul tău va învăța mai repede cum să se comporte!

Ca majoritatea fenomenelor psihologice, efectul recompenselor și a pedepselor asupra învățării trebuiesc privite mai nuanțat, întrucât nu orice tip de recompensă este benefic pentru învățare, după cum nici pedeapsa nu este chiar atât de nocivă dezvoltării. Totodată, există situații în care uneori este mai indicat să nu oferim nicio recompensă pentru a ne asigura că învățarea este eficientă.

Scopul articolului de față este acela de a realiza o prezentare generală a fenomenului recompenselor și pedepselor în educație, urmând ca o prezentare mai detaliată a unor proceduri de aplicare optimă a acestora să fie detaliată în alte articole viitoare.

Modelul ABC, Întăriri, Recompense și Pedepse

Când vorbim de întăriri, recompense și pedepse ne vine în minte numele Burrhus Frederic Skinner, una dintre figurile marcante ale școlii behavioriste de psihologie și una dintre cele mai importante personalități din istoria psihologiei.

Conform studiilor experimentale realizate Skinner, comportamentul este văzut ca fiind un răspuns la stimulii din mediu cu scopul de a opera anumite schimbări asupra acestuia, rezultatul final (consecința comportamentului) fiind cel care determină dacă acel comportament va fi repetat sau nu pe viitor. Aceste formulări au pus bazele modelului teoretic ABC care este cunoscut și aplicat atât în practica educațională, cât și în psihoterapie. Acronimele pentru modelul ABC sunt – Antecedents (Antecedente), Behavior (Comportament) și Consequences (Consecințe).

Modelul ABC Comportamental prevede că orice comportament (B) are la bază un antecedent (A) care îl provoacă și că acesta care are consecințe (C), acestea determinând dacă acel comportament va fi repetat sau nu. Logica modelului ABC este următoarea : comportamentul este declanșat de o situație și este menținut și repetat sau, din contră, diminuat și evitat în funcție de consecințele sale. Pentru a ilustra modelul vom oferi ca exemplu un copil care învață să folosească o bicicletă – dacă acest comportament este urmat de consecințe neplăcute (Ex: cade mai des de pe bicicletă), atunci elevul va exersa mai rar sau chiar va refuza să mai învețe. În schimb, dacă elevul va pedala și va avea parte de consecințe plăcute (Ex: e lăudat de anturaj pentru că pedalează fără ajutor) atunci se va implica mai mult și va exersa mai des mersul pe bicicletă.

Pentru a menține un comportament dorit este necesară, spune Skinner, aplicarea unor întăriri. Întăririle reprezintă orice stimul care crește probabilitatea apariției unui comportament. Întăririle pot fi pozitive, presupunând furnizarea unui stimul plăcut după producerea unui comportament dorit (Ex: Învăț pentru a juca un joc o oră), sau negative, respectiv realizarea unui comportament pentru a evita un stimul neplăcut (Ex: Învăț pentru a evita pedeapsa).

Întăririle pozitive se mai numesc și recompense. Recompensele pot lua diverse forme : pot fi de natură materială (Ex: bani, hrană, jucării), simbolică (Ex: puncte, buline, jetoane), sociale (Ex: laude, aprecieri, încurajări) sau de tip activități (Ex: dans, ieșiri în aer liber, o oră în plus de timp liber).

Pedeapsa, pe de altă parte, nu reprezintă niciuna dintre formele de întărire din cele descrise de mai sus, aceasta fiind mai degrabă o situație de învățare în care persoana învață că există consecințe negative pentru comportamente nedorite. Pedeapsa poate lua fie forma introducerii unui stimul neplăcut (Ex: Aranjarea uneltelor în garaj), fie forma retragerii unui stimul plăcut (Ex: Interzicerea accesului la telefon timp de o oră).

Legăturile dintre recompense, pedepse și învățare

Oferirea de recompense și pedepse comportamentelor elevilor are la bază modelul A-B-C comportamental. Atunci când consecințele sunt pozitive (Ex: primim laude pentru un discurs) există șanse mai mari ca acel comportament să se repete pe viitor (Ex: vom susține mai multe discursuri pe viitor). În cazul în care consecințele sunt negative (Ex: Discursul nostru este criticat ca fiind plictisitor) există șanse mai mari de a evita acel comportament (Ex: Vom evita situații de tip discurs).

La o analiză comparativă a eficienței celor două metode în practica educațională, recompensa este mai eficientă decât pedeapsa. O explicație pentru efectul superior al recompenselor față de pedepse este aceea că, în timp ce ambele oferă un feedback prin care elevul este informat asupra corectitudinii răspunsurilor sale, recompensele oferă de fapt mai multe informații decât pedepsele cu privire la comportamentele așteptate din partea elevilor. Astfel, prima comunică persoanei ce ar trebui să facă pentru a obține un beneficiu precum și alternativele nedorite, în timp ce ultima comunică doar ce nu are voie să facă, însă nu și alternativa dorită. Formulându-le ca instrucțiuni, recompensa spune Repetă ce ai făcut!, iar pedeapsa spune Oprește-te!, fără a oferi însă o altă alternativă.

Demonstrând experimental acest efect, vom cita rezultatele unei cercetări coordonate de E.D. Page (apud Sălăvăstru, 2009), care arată că elevii care primesc comentarii individualizate, ample și încurajatorii au avut performanțe școlare mai bune la teste decât elevii care au primit încurajări stereotipe sau care nu au primit nicio încurajare, elevii cei mai slabi înregistrând chiar îmbunătățiri marcante față de ceilalți colegi, și că elevii care nu au primit nicio încurajare au avut cele mai slabe rezultate. Conform acestui studiu, oferirea de întăriri (recompense), mai ales de natură verbală, încurajează exersarea și menținerea comportamentelor dorite, în timp ce pedepsele sau absența întăririlor le reduc.

Prin urmare, recompensele pot întradevăr fi eficiente pentru întărirea comportamentelor dorite, dar și pentru îmbunătățirea motivației de învățare sau chiar a încrederii în sine. Totuși, pentru a obține un maxim de eficiență în oferirea de recompense este necesară respectarea următoarelor principii :

  • Recompensele ar trebui aplicate imediat după producerea comportamentului așteptat.
  • Trebuie specificat motivul pentru care se acordă recompensa (Bravo! Te răsplătesc pentru că……).
  • Recompensele trebuie să fie specifice fiecărui copil, în funcție de preferințele sau particularitățile sale de personalitate.
  • Să fie aplicate în funcție de etapa de învățare a unui comportament : pentru a forma un comportament nou trebuie să îl aplicăm constant și intermitent pentru a încuraja sau întări un comportament deja dobândit.

Recompense și motivație școlară – Există și un revers?

Conform celor prezentate mai sus, putem deduce cu ușurință faptul că recompensele reprezintă o modalitate foarte eficientă de a motiva copiii să învețe mai eficient, motiv pentru care ar trebui să le folosim mai des. Cu toate acestea, există situații în care recompensele nu sunt benefice sau chiar pot dăuna grav motivației de învățare.

Înainte de a prezenta cercetările posibile, ar fi indicat să vorbim despre motivația extrinsecă și motivația intrinsecă : în timp ce motivația extrinsecă se referă la realizarea unei sarcini pentru a obține un beneficiu independent de ea, motivația intrinsecă se referă la realizarea unei sarcini doar pentru că aceasta este percepută ca fiind plăcută sau interesantă. Luând ca exemplu doi elevi care învață limba franceză, unul dintre ei este motivat extrinsec dacă el învață pentru a obține o notă mai mare la materie, iar celălalt este motivat intrinsec dacă învață pentru că îi place să vorbească limba respectivă și pentru că vrea să își îmbunătățească abilitățile lingvistice.

Majoritatea activităților și comportamentelor, inclusiv cele ale elevilor în legătură cu școala, pot fi motivate intrinsec și extrinsec și că ambele tipuri de motivație afectează diferit învățarea școlară, motivația intrinsecă fiind considerată ca fiind mai eficientă decât motivația extrinsecă în învățarea școlară mai ales pentru că favorizează o mai bună înțelegere a conținutului studiat, o mai bună calitate a produselor artistice sau mai multă originalitate în sarcinile creative sau de rezolvare de probleme.

Conform rezultatelor studiilor din domeniu, recompensele influențează mai ales motivația extrinsecă și au un impact redus asupra motivației intrinseci. Mai mult, unele studii arată chiar că recompensele introduse pentru realizarea unei sarcini percepute anterior ca fiind plăcută pot diminua puternic motivația intrinsecă. De pildă, un studiu realizat de Edward Deci (apud Nastas, 2013) pe membrii unei echipe de redacție a unui ziar studențesc arată că atunci când munca este remunerată timpul de implicare în realizarea sarcinii și nr. de absențe înregistrate sunt mai mari spre deosebire de situația în care sarcinile ar fi fost realizate din inițiativă proprie.

Există mai multe motive, afirmă cercetătorii, pentru care recompensele pot afecta negativ motivația intrinsecă. În primul rând, recompensele pot fi privite drept mijloc de control extern, iar elevii pot percepe acest lucru și vor încerca să se revolte împotriva autorității care încearcă să îi controleze . În al doilea rând, un motiv extern poate deveni mai puternic și mai prezent în conștiința elevului decât motivul intern, astfel că acesta va învăța ulterior nu din plăcere, ci pentru a obține un beneficiu, urmând ca ulterior motivația să se reducă pe măsură ce acel beneficiu nu mai apare. Nu în ultimul rând, recompensele pot reduce din atractivitatea sarcinii, motiv pentru care elevii care învață doar pentru a urmări niște recompense își diminuează timpul și efortul dedicat învățării pe măsură ce recompensele nu mai apar.

Pornind de la cele prezentate mai sus, vă oferim mai jos sugestii suplimentare pentru acordarea recompenselor în educație :

  • Nu folosiți recompensele pentru a încuraja un comportament deja motivat intrinsec și mai ales nu folosiți recompense materiale și prezibile / care pot fi anticipate.
  • Folosiți în schimb recompensele verbale informaționale de tipul aprecierilor sau laudelor, respectiv recompense imprevizibile sau neașteptate pentru a recompensa comportamentele motivate intrinsec.
  • Pentru a motiva un elev amotivat (nemotivat nici intrinsec, nici extrinsec) vom utiliza mai multe tipuri de recompense : mai întâi recompensele materiale și anticipate pentru a învăța un comportament și apoi recompensele verbale și neașteptate pentru a fixa sau menține comportamentul respectiv.

Când sunt benefice pedepsele?

Faptul că recompensele prezintă mai multe avantaje decât pedepsele în educația copilului nu înseamnă că ar trebui eliminată pedeapsa ca practică de învățare sau de întărire a comportamentelor nedorite. De altfel, există situații în care singura posibilitate de a învăța că un comportament este nepotrivit este pedepsirea acestuia.

Un prim exemplu îl reprezintă retragerea unei recompense care nu întărește comportamentul dorit. Un alt exemplu este abordarea sfidării – pedeapsa are rolul de a-i reaminti elevului care adoptă acest comportament că ceea ce face el nu este potrivit. Nu în ultimul rând, pedeapsa poate fi o oportunitate de a transmite o lecție despre comportamentul nedorit – dacă pedeapsa este însoțită de o reamintire a regulilor încălcate atunci aceasta va avea valențe educative mai ridicate (Ex: Nu mai ai voie să ieși afară la ora 6 pentru că nu ai făcut temele până la ora 5 și conform înțelegerii noastre, ai voie să ieși afară doar după ce ai terminat temele)

Acestea fiind spuse, pedeapsa trebuie aplicată într-o manieră corectă și potrivită, astfel încât copilul să înțeleagă faptul că pentru toate comportamentele există consecințe, pedeapsa fiind o consecință directă a unui comportament nedorit. În caz contrar, aplicarea nepotrivită a pedepsei va duce fie la diminuarea ei pe termen scurt, fie la apariția unor resentimente față de persoana care aplică pedeapsa.

Pentru a sancționa eficient un comportament, specialiștii în psihologia educației au formulat câteva recomandări cu privire la aplicarea sancțiunilor. Astfel, acestea trebuie :

  • să fie aplicate imediat și nu după o perioadă de timp.
  • să fie aplicate în particular și nu în colectiv.
  • să fie aplicate cu calm și nu pe un fond emoțional puternic (mai ales agresiv).
  • să nu presupună critica sau atacul la adresa persoanei, alegând în schimb critica unui comportament nepotrivit.
  • să fie acompaniate de întărirea comportamentelor pozitive, acceptate : De exemplu, unui copil căruia i s-a interzis accesul la calculator poate să îl folosească timp de o oră dacă a finalizat temele pentru a doua zi.
  • să fie precedate de un avertisment.

Bibliografie :

(1) Nastas, A. (2013) – Motivația și autodeterminarea în școală (Ed.). Extras din Boncu, Ș. și Ceobanu, C. (pp. 115 – 130) – Psihosociologie școlară. Editura Polirom Iași

(2) Sălăvăstru, D. (2009) – Psihologia învățării. Editura Polirom Iași

(3) Opre, A., Benga, O., Băban, A. (2015) – Managementul comportamentelor și optimizarea motivației pentru învățare. Editura ASCR Cluj-Napoca