Ce este gândirea critică

Conform teoriilor psihologiei cognitive gândirea are la bază două componente : o componentă informațională, referitoare la conținutul gândirii (Ce știm?), și o componentă operațională, referitoare la operațiile sau funcțiile acesteia (Ce facem?).

Eficiența gândirii este dată de capacitatea sa de a integra ambele componente și de a le utiliza într-o manieră sistematică în realizarea sarcinilor cognitive complexe. Astfel, gândirea care este centrată doar pe asimilarea de informații fără a le utiliza ulterior nu are nicio valoare adaptativă, iar gândirea centrată doar pe operații mintale fără a avea la bază anumite informații asimilate din trecut este ineficientă și predispusă la nenumărate erori.

Există mai multe tipuri de gândire, una dintre acestea fiind gândirea critică. Gândirea critică este abilitatea de a gândi într-o manieră reflexivă și autonomă, respectiv abilitatea de a gândi într-o manieră ce presupune autonomie intelectuală, flexibilitate la nivel cognitiv și scepticism constructiv. Scopul sau finalitatea acestui tip de gândire este de a obține o soluție logică la o problemă sau o concluzie validă pentru un argument.

Mai specific, scopul ultim al gândirii critice este de a găsi cele mai bune soluții la problemele cu care ne confruntăm, prin adunarea și evaluarea tuturor informațiilor de la cât mai multe surse posibile. A gândi critic înseamnă analiza avantajelor și dezavantajelor, a punctelor tari și a punctelor slabe, respectiv ale implicațiilor imediate sau pe termen lung ale poziției, argumentelor, soluțiilor sau deciziilor luate. Aceste abilități sunt necesare adaptării la o societate bazată pe cunoaștere cum este cea din prezent, societate care este caracterizată printr-un acces facil dar în același timp nefiltrat și nemediat la un volum uriaș de informații care este în permanentă creștere și schimbare.

În ce constă gândirea critică

Gândirea critică nu este o abilitate ce funcționează independent de alte procese mentale și nu se dezvoltă după doar câteva ore de învățare a unor tehnici de îmbunătățire a acesteia. În schimb, aceasta este o abilitate cognitivă a cărei dezvoltare depinde de îmbunătățirea altor competențe sau abilități precum observația, analiza, interpretarea, reflecția, evaluarea, realizarea de inferențe sau raționamente, explicația, rezolvarea de probleme și luarea de decizii. Din perspectivă sistemică, gândirea critică este o abilitate cognitivă de ordin superior ce integrează alte abilități mintale, dar și motivaționale.

Având în vedere cele de mai sus, a gândi critic presupune ca noi:

  • Să ne gândim la un subiect sau o problemă și să o privim într-o manieră obiectivă sau neutră
  • Să identificăm diferitele argumente aflate în legătură cu problema respectivă
  • Să evaluăm toate punctele de vedere pentru ca ulterior să analizăm cât de puternice sau cât de valide sunt acestea
  • Să identificăm posibilele puncte slabe sau negative ale tuturor argumentelor identificate
  • Să observăm posibilele implicații ale argumentelor sau afirmațiilor noastre față de problemă
  • Să construim afirmații de sprijin sau argumente de ordin logic sau rațional pentru argumentele susținute de noi

Sugestii pentru dezvoltarea gândirii critice

Conform prof. univ. dr. Dorina Sălăvăstru, gândirea critică este un proces activ care îl face pe cel care învață să dețină controlul asupra informației, prin interogare, reconfigurare, adaptare, acceptare sau respingere. Această abilitate nu se poate dezvolta de la sine, prin efort propriu, ci prin exersarea și încurajarea dezvoltării acesteia într-un mediu de învățare propice.

De asemenea, gândirea critică nu este un proces de gândire tocmai comod. Oamenii nu au tendința naturală de a gândi critic, ei preferând să evalueze mediul înconjurător conform experiențelor anterioare și a atitudinilor și opiniilor proprii, acestea având la bază un anumit nivel de atașament emoțional. A gândi critic înseamnă să renunțăm la investirea emoțională în ideile în care credem sau în argumentele susținute de noi și în a gândi independent de convingerile și atitudinile proprii, lucru care nu este tocmai ușor.

În continuare vom prezenta o serie de sugestii pentru dezvoltarea gândirii critice în general. Alte articole legate de strategii didactice sau de instruire specifică a abilităților de gândire critică vor fi prezentat pe viitor în secțiunea Resurse Educaționale.

Sugestii pentru dezvoltarea gândirii critice:

  1. Cultivați atitudinile și convingerile de deschidere a minții la noi idei sau experiențe (open-mindedness). A fi deschis la minte nu înseamnă să fii mereu de acord cu ce spun ceilalți, ci să respecți punctele de vedere ale acestora și să încerci să le înțelegi din punctul lor de vedere. Pe scurt, a fi deschis la minte înseamnă să respecți ideile celorlalți, chiar dacă nu sunteți de acord cu ele.
  2. Acumulați cât mai multe informații posibile despre subiectul vizat. A gândi critic înseamnă să fiți cât mai bine informat cu privire la un subiect anume, precum argumentele pro și contra unui anumit subiect sau avantajele și dezavantajele implementării anumitor soluții în rezolvarea unor probleme.
  3. Formulați mereu întrebări. A gândi critic presupune și formularea unor întrebări despre ideile sau asumpțiile noastre și nu a le accepta din start ca fiind adevărate. Întrebările ne asigură întotdeauna baza necesară testării ideilor în care credem, respectiv analizei validității ideilor care vin în contradicție cu ceea ce credem deja. Un exemplu de formulare de întrebări este prezentat în articolul Tehnica 5W1H postat în secțiunea Resurse Educaționale a acestui site (sau vezi Bibliografie – (6) ).
  4. Exersați gândirea eliberată de propriile convingeri, atitudini, opinii sau experiențe personale. Acestea sunt încărcate afectiv și promovează mai degrabă atașamentul față de idei decât gândirea critică. A gândi critic presupune să cultivați obiectivitatea și să renunțați la convingeri de genul Am dovada! sau Am dreptate, iar tu nu ai!, precum și la încrederea în intuiție sau în instinctul propriu.
  5. Exersați jocul de-a Avocatul Diavolului, găsind argumente și contra-argumente atât pentru ideile proprii, cât și pentru ideile adversarului. Cu ajutorul acestei metode vă îmbunătățiți flexibilitatea cognitivă și reduceți probabilitatea atașamentului emoțional față de propriile idei.
  6. Exersați gândirea critică în momentele în care aveți suficient timp la dispoziție. Este contraindicat să luați decizii bazate pe gândire critică când vă aflați în presiune de timp sau atunci când vă simțiți epuizat fizic și psihic. Este necesar să aveți din plin resurse atât pe plan cognitiv, cât și pe plan motivațional.

Bariere în calea dezvoltării gândirii critice

Pe lângă factorii care favorizează dezvoltarea gândirii critice există și o serie de factori psihologici, de ordin cognitiv dar și emoțional, care pot acționa ca bariere în calea dezvoltării gândirii critice. Acești factori fie inhibă abilitățile necesare gândirii critice (Ex: analiză, reflecție), fie promovează un stil de gândire rigid și inflexibil. Psihologul Christopher Dwyer a identificat cinci obstacole majore în dezvoltarea gândirii critice, respectiv:

  1. A avea încredere în propriile instincte sau în propria intuiție. A asculta de propriul instinct sau de propria intuiție are valoare adaptativă doar atunci când trebuie să luăm decizii rapide pentru probleme neașteptate, însă este total contraindicată atunci când problemele cu care ne confruntăm sunt complexe și necesită analiză și reflecție.
  2. Lipsa de cunoștințe. Gândirea critică presupune acumularea de suficiente cunoștințe despre problemele sau argumentele aduse în discuție. Există două situații în care lipsa de cunoștințe poate afecta gândirea critică : faptul că nu știm informațiile respective și faptul că noi considerăm că știm ceea ce ar trebui să știm când de fapt nu este cazul. În timp ce prima situație poate fi privită ca o recunoaștere a propriei ignoranțe și ar putea duce la o invitație la reflecție și descoperire, a doua promovează o falsă cunoaștere, respectiv o dublă ignoranță (Nu știm că nu știm!).
  3. Absența motivației sau voinței. Gândirea critică nu se poate dezvolta în absența implicării motivaționale sau stabilirea unui scop clar de a analiza și reflecta asupra unui material complex. Lipsa sau absența motivației afectează puternic performanța cognitivă și diminuează implicarea în realizarea sarcinilor mentale, ceea ce în schimb diminuează și eficiența capacității de a gândi critic.
  4. Neînțelegerea adevărului. Noțiunea de adevăr poate fi înțeleasă greșit de indivizi. Unele persoane consideră că anumite convingeri proprii au valoare de adevăr deși nu au suficiente justificări. Alte persoane consideră că, din contra, adevărul este atât de relativ sau de subiectiv încât nu mai are niciun rost să căutăm informațiile care au o valoare de adevăr obiectivă. În primul caz devenim prea siguri pe noi înșine, iar în al doilea caz avem mai multe îndoieli decât ar fi cazul.
  5. Stilul de gândire închis (closed-mindedness). Gândirea închisă este un obstacol major în dezvoltarea gândirii critice, întrucât presupune crearea unor limite în dezbatere și în crearea unor bariere fixe cu privire la ce este adevărat și ce este fals. Exemple de gândire închisă ar fi stereotipurile (Ex: Toți românii sunt leneși), dogmatismul (Ex:Convingerile mele religioase sunt adevărate iar ale tale sunt false) sau etichetarea (Ex: El nu mă ascultă, deci este un copil obraznic!).

Bibliografie:

(1) Sălăvăstru, D. (2009) – Psihologia Învățării. Teorii și aplicații educaționale. Editura Polirom Iași

(2) Critical Thinking Skills. Sursa: https://www.skillsyouneed.com/learn/critical-thinking.html

(3) How Can You Learn to Think Critically? Sursa: https://www.reasoninglab.com/can-learn-think-critically/

(4) Dwyer, C. – Five Barriers to Critical Thinking. Sursa: https://www.psychologytoday.com/us/blog/thoughts-thinking/201901/5-barriers-critical-thinking

(5) Dwyer, C. – 15 Things We Have Learned About Critical Thinking. Sursa: https://www.psychologytoday.com/intl/blog/thoughts-thinking/201807/15-things-we-have-learned-about-critical-thinking

(6) Crețu, A.I. – Tehnici de Învățare – Metoda 5W1H. Sursa: https://alexandrucretu.wordpress.com/2019/11/02/tehnici-de-invatare-metoda-5w1h/