Ce este reziliența?

Conform medicului psihiatru și profesorului dr. Christophe Andre, a fi rezilient nu presupune doar a face față încercărilor vieții, ci de a reîncepe să fim fericiți după ce am trecut peste acestea.

Reziliența este capacitatea de a face față provocărilor vieții și de a reveni în starea psihologică de dinainte de eveniment sau, în cazul în care acest lucru este imposibil, să ne adaptăm situației de fapt și să încercăm să trăim într-o manieră cât mai optimă, fericită și adaptativă posibil. Pe scurt, a fi rezilient este abilitatea de a ne reveni sau de a ne recupera după ce am experimentat un eveniment stresant.

Rezumând ultimele cercetări din domeniu, Asociația Americană de Psihologie a citat patru factori principali asociați cu abilitatea de a fi rezilient :

  1. Capacitatea de a concepe planuri realiste și de a le implementa pas cu pas.
  2. O viziune pozitivă față de sine precum și încredere în propriile calități și abilități.
  3. Abilități dezvoltate de rezolvare de probleme și de comunicare.
  4. Capacități sporite de gestionare a impulsurilor și a emoțiilor puternice.

Caracteristici psihologice asociate cu reziliența

Reziliența nu este o abilitate ce se dezvoltă separat de celelalte însușiri psihice. De altfel, există un consens conform căreia dezvoltarea rezilienței este strâns asociată de alte abilități sau competențe, precum și de prezența sau absența unei rețele de suport și de sprijin. De asemenea, reziliența presupune prezența motivației și a unor atitudini precum optimismul sau gândirea pozitivă ce facilitează adaptarea la situații noi și confruntarea cu dificultățile vieții – Dacă nu avem încredere în propria noastră abilitate de a ne recupera după ce am experimentat un eveniment neplăcut atunci nu ne vom mobiliza suficient pentru a face față problemelor cu care ne confruntăm.

Diverși cercetători au formulat diverse modele alternative ce pot explica dezvoltarea rezilienței. De pildă, rezultatele unui studiu realizat de Smith et.al. (2013) arată că există șase factori asociați puternic cu reziliența percepută ca fiind abilitatea de a ne reveni după ce am experimentat un eveniment cu caracter stresant, respectiv:

  1. Starea de mindfulness – Multe studii arată că tehnicile de tip mindfulness de tip concentrarea atenției pe momentul prezent și clarificarea trăirilor și a gândurilor asociate cu momentul prezent oferă o bază puternică pentru confruntarea directă pe plan mental cu evenimentul stresant, în timp ce evitarea evenimentelor negative asigură confort pe termen scurt, însă creează mai mult disconfort și neliniște pe termen lung.
  2. Claritatea emoțiilor – Această abilitate este strâns legată de mindfulness și presupune conștientizarea clară și atentă a propriilor emoții, precum și analiza impactului acestora asupra propriei persoane și asupra celorlalți. Această abilitate ne ajută să înțelegem consecințele emoțiilor proprii, ca apoi să alegem să acționăm în concordanță cu ceea ce simțim, însă într-o manieră calmă, rațională și nu impulsivă, irațională.
  3. Sens și scop în viață – Acestea sunt necesare atât în planificarea scopurilor de viață și a obiectivelor pe termen lung, cât și ca sursă motivațională pentru depășirea dificultăților vieții (Ex: studiile arată că un scop de viață cât mai clar definit este puternic asociat cu o adaptare mai eficientă la stres).
  4. Optimism – Definit ca fiind o atitudine general pozitivă față de posibilele rezultate ale unui eveniment, optimismul este o atitudine care ne oferă încrederea și energia necesare revenirii de pe urma unui eveniment neplăcut și angajării în confruntarea cu evenimentul stresant.
  5. Coping activ – Conform autorilor citați, copingul activ presupune confruntarea directă sau implicarea personală a individului în rezolvarea problemelor, spre deosebire de copingul pasiv sau evitant, centrat pe acceptarea neutră sau pe evitarea stimulului stresant.
  6. Suport social – A avea o rețea de suport sub forma rudelor sau prietenilor este asociată puternic cu un nivel de sănătate mai ridicat precum și cu un nivel sporit de funcționalitate în contextul unor evenimente cu caracter stresant.

Având în vedere factorii prezentați mai sus, precizăm faptul că nu este necesar ca toți factorii să fie prezenți simultan pentru a dezvolta abilitatea de a fi rezilient, după cum nu este necesar ca toți oamenii să fie la fel de rezilienți atunci când îi instruim în dezvoltarea competențelor descrise mai sus. Fiecare persoană poate învăța și aplica deprinderi de reziliență în moduri diferite și se poate raporta diferit la dificultăți sau la evenimente cu caracter stresant, chiar dacă acestea pot experimenta același timp de eveniment.

De exemplu, o persoană crescută într-un mediu cultural caracterizat ca fiind individualist ar beneficia mai mult din intervențiile centrate pe învățarea de tehnici de mindfulness și de conștientizare a emoțiilor, pe când o altă persoană crescută într-un mediu cultural colectivist ar beneficia de pe urma construirii unor rețele de sprijin și de suport.

Sugestii pentru dezvoltarea rezilienței

Asociația Americană de Psihologie ne recomandă zece strategii de dezvoltare a rezilienței:

  1. Construiți conexiuni – Creați și mențineți legături sociale puternice cu persoanele importante din viața noastră. Relațiile de sprijin, fie că se referă la primirea sau oferirea de ajutor, sunt esențiale pentru dezvoltarea stimei de sine și a sentimentului de autoeficiență necesare dezvoltării ulterioare a rezilienței.
  2. Evitați perceperea crizelor ca fiind imposibil de rezolvat – În timp ce problemele sau evenimentele stresante sunt inevitabile, nu putem spune același lucru despre modul în care ne raportăm la ele : ne descurajăm mai ușor când percepem problemele ca fiind imposibil de gestionat și ne mobilizăm mai rapid atunci când le percepem ca având cel puțin o soluție.
  3. Acceptați faptul că schimbarea este un aspect esențial al vieții – Uneori ne putem confrunta cu situații adverse pe care nu le putem controla. Dacă putem accepta existența condițiilor ce nu pot fi schimbate atunci vom putea să ne concentrăm pe acele aspecte pe care le putem modifica.
  4. Acționați decisiv – A acționa decisiv nu înseamnă să acționăm imediat! Mai degrabă înseamnă să încercăm să rezolvăm problema în mod activ, pornind de la obiective construite în mod pozitiv și realist și acționând pas cu pas.
  5. Căutați oportunități de autodescoperire – Nu întotdeauna evenimentele neplăcute sau tragediile personale ne periclitează identitatea, conceptul de sine și stilul de viață. Multe persoane care au experimentat diverse evenimente neplăcute au raportat că acestea le-au ajutat să reflecteze la propria persoană, ceea ce în schimb a dus la creșterea sentimentului de autoapreciere, a calității stilului de viață și a relațiilor personale, precum și o mai bună apreciere a propriei lor vieți.
  6. Cultivați o percepție pozitivă a sinelui – Percepția sinelui ca fiind capabil de a gestiona dificultățile vieții și de a reveni de pe urma unor evenimente neplăcute reprezintă unul dintre pașii esențiali în dezvoltarea rezilienței.
  7. Priviți lucrurile dintr-o perspectivă de lungă durată – Presupune a ne raporta la un eveniment neplăcut nu ca fiind un eveniment care ne anulează șansele de a trăi fericiți, ci ca o întâmplare care ne-a adus un grad mare de disconfort și/sau de nefericire, fără a ne afecta totuși viziunea despre cine suntem noi, relațiile interpersonale, planurile pe viitor, valorile sau aspirațiile noastre.
  8. Păstrați-vă speranța – Mai sus am descris optimismul ca fiind o expectanță pozitivă față de rezultatele ale unui eveniment. Optimismul nu înseamnă să credem mereu că vom avea parte numai de lucruri bune, ci aceea de a alege mai degrabă un scenariu posibil pozitiv care ne energizează în loc de a alege un scenariu posibil negativ care ne inhibă.
  9. Aveți grijă de sănătatea voastră – Dacă în trecut mintea și corpul erau privite drept entități separate, astăzi există un larg consens între specialiști referitor la unitatea și sinergia dintre acestea două. Astfel, ca să fim mai rezilienți este necesar să ne ocupăm și de sănătatea noastră : faceți exerciții, mâncați sănătos, practicați relaxarea, realizați activități care vă aduc plăcere etc.
  10. Căutați diverse soluții sau strategii – Nu în ultimul rând, cea mai bună cale de a deveni rezilient este aceea de a căuta…..mai multe căi! Identificați și aplicați acele strategii care vă ajută cel mai bine în a vă relaxa și a vă destinde : Puteți scrie un jurnal al celor mai intime gânduri sau emoții legate de evenimentele traumatice sau stresante. Sau puteți practica meditația de tip mindfulness. Sau puteți să vă implicați în experiențe spirituale precum rugăciunea. Nu uitați să alegeți doar acele strategii care simțiți că vă sunt benefice!

Încheiem prezentul articol cu o perspectivă despre evenimentele dificile oferită de prof. Christophe Andre : A ne fi greu nu înseamnă că este imposibil, din punct de vedere omenesc sau personal, ci doar că este dificil.

Bibliografie:

(1) Andre, Christophe (2014) – Și nu uita să fii fericit. Abecedar de psihologie pozitivă. Editura Trei București.

(2) American Psychological Association : Road to Resilience. Sursa: https://www.apa.org/helpcenter/road-resilience

(3) Bruce W. Smith, Emerson M. Epstein , J. Alexis Ortiz , Paulette J. Christopher, and Erin M. Tooley (2011) – The Foundations of Resilience: What Are the Critical Resources for Bouncing Back from Stress?. Pag 167-188, din Sandra Prince-Embury & Donald H. Saklofske (2013) -Resilience in Children, Adolescents, and Adults Translating Research into Practice. Springer New York Heidelberg Dordrecht London