Tehnici de gestionare a stresului – Rezolvarea de probleme

Ce este problema?

În practica psihologică termenul de problemă nu se referă strict la tulburări mintale sau perturbări ale funcționării psihologice normale. În schimb, problema se referă la orice dificultate sau situație dificilă cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi. În această accepțiune, problema este văzută drept un impediment cu care ne confruntăm atunci când dorim să atingem un scop, indiferent cât de important sau de relevant este acesta pentru noi și indiferent de domeniul de viață în care apare problema. Astfel, putem avea probleme pe plan profesional (Ex: certuri cu colegii), relațional (Ex: nu știm cum să vorbim mai deschis cu partenerul), școlar (Ex: dificultăți de gestionare a timpului) sau chiar personal (Ex: nu știm ce cumpărături să facem). A avea probleme face parte din viața noastră, iar noi avem de ales între a le ignora, a le evita sau a încerca să le rezolvăm.

În acest articol vom prezenta un model de rezolvare de probleme pe etape, alături de câteva sugestii suplimentare de implementare a modelului și de o prezentare a unui studiu de caz în temă cu subiectul abordat.

Care sunt componentele problemei?

Conform dnei prof. univ.dr. Adriana Băban, o problemă este cât mai clar definită dacă avem din start cât mai multe informații despre : a) ceea ce ne deranjează în prezent – problema sau starea curentă, b) ceea ce am dori – scopul sau starea dorită, respectiv c) posibilele impedimente – obstacole în atingerea scopului.

În funcție de prezența sau absența acelor trei componente avem probleme bine definite, în care fiecare dintre cele trei componente prezentate mai sus (Problema propriu-zisă, Scopul dorit și Obstacolele în fața atingerii scopului). Pe de altă parte, o problemă slab definită este caracterizată fie prin absența uneia sau mai multora dintre cele trei componente, fie prin formularea ambiguă sau vagă a acestora. De exemplu, problema Vreau să nu mă mai plictisesc pe perioada șederii acasă! este o problemă slab definită deoarece nu ne comunică un foarte scop clar și nu ne prezintă specific problema sau obstacolele în calea atingerii scopului. O problemă bine definită ar arăta cam în felul următor: Mă plictisesc acasă! Aș vrea să mă implic în activități care să mă stimuleze și să mă pună în mișcare, însă stau acasă și nu pot face prea multe între cei patru pereți!.

Este important ca problema să fie definită cât mai clar și cât mai precis posibil pentru a mobiliza mai eficient resurse fizice și mentale necesare rezolvării ei, pentru a clarifica și a diferenția între ceea ce dorim de fapt și ceea ce doar credem că am avea nevoie, precum și pentru a ne motiva să încercăm să găsim și să implementăm cele mai bune soluții posibile.

Care sunt etapele procesului de rezolvare de probleme?

Procesul rezolvării de probleme este unul proces de tip algoritmic, respectiv cu etape bine precizate și care trebuiesc realizate înainte de a trece la următoarele. Parcurgerea acestor etape într-o anumită ordine este importantă, iar omiterea sau ignorarea fiecăruia dintre pași poate duce fie la amânarea rezolvării problemei, fie la rezolvarea deficitară a acesteia. De pildă, dacă scopul nostru este să pierdem din greutate, dar ne concentrăm pe o singură soluție – A diminua semnificativ porția de mâncare consumată zilnic, ignorând consecințele acesteia (Ex: scăderea aportului nutritiv zilnic recomandat) atunci putem crea mai multe probleme decât am avut inițial, respectiv oboseală accentuată, vulnerabilitate la boli, diminuarea motivației în caz de eșec în a slăbi, revenirea la greutatea inițială după ce renunțăm la dieta respectivă etc.

Conform lui Dobson (2001 apud. Daniel David, 2012) etapele rezolvării de probleme sunt următoarele:

1. Identificarea și definirea problemei. În această etapă definim atât starea inițială (Unde ne aflăm acum?), cât și starea dorită (Unde dorim să ajungem?), respectiv posibilele impedimente (Ce ne împiedică să ajungem de la problemă la scop?). Toate cele trei componente trebuie definite cât mai exact, în termeni concreți, expliciți (Ce anume ne deranjează, de fapt? Ce dorim? Ce ne împiedică să atingem scopurile?).
2. Stabilirea scopurilor. Scopul identificat anterior poate fi definit mai detaliat apelând la următoarele întrebări: Ce urmează să fac? Cum îmi doresc să stea lucrurile?. Scopurile propuse trebuie să îndeplinească și ele următoarele criterii, respectiv să fie formulate cât mai specific (Ce vreau mai exact?), într-o manieră realistă (Pot să ating scopul propus?), într-o manieră pozitivă, afirmativă (Vreau să….în loc de Nu vreau să….).
3. Generarea soluțiilor alternative. Pasul acesta se mai numește etapa gândirii creative a soluțiilor. Într-o primă fază vom încerca să generăm cât mai multe idei. Ar trebui să găsim mai ales acele idei congruente cu resursele și punctele noastre tari. În același timp, unii psihologi ne sugerează să generăm cât mai multe idei, fără a ne gândi la viabilitatea sau utilitatea acestora până în următorul pas. Putem utiliza procedeul Brainstorming (Furtuna de idei – generăm cât mai multe idei pe care le notăm pe o foaie).
4. Analiza consecințelor implementării soluțiilor – Fiecare soluție este analizată din perspectiva costurilor și beneficiilor pentru sine și/sau pentru alții. De asemenea, vom analiza costurile și beneficiile și vom verifica gradul lor de relevanță dând o notă între 1 (neimportant) și 5 (foarte important). Gradul de relevanță indică faptul că anumite beneficii sau costuri pot fi mai importante decât opusele lor, chiar dacă acestea din urmă ar putea fi mai multe (Ex: Un beneficiu de a rămâne într-o relație este compania plăcută a partenerului, beneficiu care poate cântări mai mult ca și relevanță decât alte costuri ale rămânerii în relație cu acesta precum frecvența certurilor de cuplu sau absența unui consens cu privire la gestionarea bunurilor comune). În acest stadiu putem să încercăm să anticipăm rezultatele care le putem obține, dificultățile cu care ne putem confrunta, precum și strategiile prin care am putea face față acestora.
5. Alegerea alternativei optime – În funcție de nr. de costuri și beneficii, respectiv în funcție de gradul de importanță al acestora vom alege soluția care prezintă cele mai multe beneficii relevante, respectiv cele mai puține sau cele mai puțin relevante costuri. Când alegem soluția cea mai bună de fapt trebuie să răspundem la întrebările: Îmi va satisface această soluție nevoile mele? Îmi va aduce mai multe beneficii pe termen scurt și/sau lung? Sau mai puține costuri?
6. Implementarea. Implementăm prima soluție pe etape, conform unui plan. Soluția trebuie tradusă în termeni de acțiuni sau de comportamente ce vor fi realizate într-o perioadă de timp bine definită și nu într-un viitor incert (Voi face asta începând de mâine…. în loc de Cred că aș face asta mai târziu….). Ar fi indicat să vă formulați un scenariu de implementare a soluției alese de voi înainte de a trece efectiv la implementarea acesteia.
7. Evaluăm eficiența soluției. Răspundem la întrebările : A funcționat? Rezultatul obținut a fost cel dorit de mine? Îmi este mai bine acum decât îmi era înainte?. Dacă soluția nu a funcționat, trecem la următoarea soluție din cele identificate în Etapa a 3-a. Dacă nicio soluție din listă nu funcționează atunci vom relua procesul pornind de la definirea problemei și insistând mai mult pe etapa generării soluțiilor și pe cea a planificării lor.

Sugestii suplimentare:

1. Alocați timp pentru a identifica posibile cauze ale problemei. Definirea cât mai clară a problemei și a cauzelor ce au dus la apariția ei poate contribui semnificativ la rezolvarea acesteia. Tocmai de aceea este important să găsim un moment și un loc potrivite pentru a le analiza atent.
2. Pentru a defini problema și cauzele acesteia puteți pune întrebări de clarificare. Puteți folosi tehnica 5W1H (Ce? Cine? Cum? Când? Unde? și De ce?), tehnică descrisă într-un articol publicat pe acest blog în rubrica Resurse Educaționale.
3. Căutați cât mai multe moduri de a aborda problema. Mai multe moduri de analiză și abordare a problemei este egal cu mai multe soluții, respectiv șanse mai mari de a o rezolva.
4. Căutați cât mai multe informații despre problemă.
5. Alegeți soluțiile viabile, respectiv pe cele care pot fi aplicate și care pot fi controlate într-o anumită măsură. Încercați să evitați soluțiile care au consecințe imprevizibile sau pe care nu le putem gestiona.
6. Monitorizați progresul parcurs. Creați un plan prin care puteți verifica dacă ați atins parțial sau integral scopul dorit. De exemplu, pentru pierderea în greutate vă puteți propune ca la o anumită oră în fiecare zi să vă monitorizați greutatea sau puteți crea o listă cu nr. de alimente pe care le puteți consuma zilnic.
7. Evaluați rezultatul aplicării soluției. Nu orice problemă are doar o soluție, după cum nicio soluție nu va rezolva în totalitate problema. Când unele soluții care aduceau rezultate în trecut nu mai funcționează este timpul să apelăm la altele care nu le-am încercat până în acel moment.
8. Definiți cât mai clar problema. Evitați folosirea termenilor generali. De exemplu, nu spuneți Aș vrea să am cât mai mulți bani! pentru că este o problemă generală pentru care s-ar putea să nu avem resursele rezolvării ei. În schimb, o problemă mai specifică de tipul Aș vrea să strâng bani ca să cumpăr un nou telefon! este realizabilă, în sensul că putem dobândi acele resurse necesare rezolvării ei.
9. Definiți problema în termeni pozitivi. Termenii pozitivi ne indică ce obiective să atingem, în schimb termenii negativi ne indică doar ce am vrea să evităm, necomunicându-ne ceea ce am vrea. De exemplu, în loc de Nu vreau să sufăr! mai bine utilizați formularea Aș vrea să mă simt mai bine!

Exemplu de aplicare a modelului de rezolvare de probleme

Vom ilustra modelul de rezolvare de probleme printr-un exemplu al unui tânăr absolvent de liceu care urmează să își aleagă o facultate la care să studieze.

Pasul 1: Problema mea este că trebuie să îmi aleg peste două săptămâni o facultate. Aș vrea să mă înscriu la una dintre cele trei opțiuni, însă am resurse financiare doar pentru una dintre aceste specializări și vreau să profesez pe viitor doar într-unul dintre domenii.

Pasul 2: Vreau să îmi aleg o singură formă de studii superioare din cele trei opțiuni personale,

Pasul 3: Soluțiile găsite: A urma studii în medicină, în psihologie sau în asistență socială.

Pasul 4: Analiza Avantajelor și Dezavantajelor Soluțiilor Personale:

Facultatea de Medicină: A: Aș avea loc de muncă imediat după angajare, Părinții mei m-ar susține, Îmi satisface dorința mea de a-i ajuta pe ceilalți, Îmi plac științele despre om (Biologie, Psihologie, Logică). D: Procesul de formare este prea lung, Costurile sunt mai mari, La rezidențiat aș putea primi o specializare pe care nu aș dori-o, Este greu să găsesc de lucru în zona publică, Este greu să mă afirm în privat, Nu știu dacă aș dori să învăț atât de mult.

Facultatea de Psihologie: Părinții mei m-ar susține, Îmi satisface dorința mea de a-i ajuta pe ceilalți, Îmi plac științele despre om (Biologie, Psihologie, Logică), M-ar interesa să îi ajut pe ceilalți prin discuții, Sunt pasionată de autori de psihologie precum Yalom sau Freud. D: Costurile la debut de profesie sunt mari, Este greu să găsesc de lucru în zona publică.

Facultatea de asistență socială: Aș putea să îmi găsesc mai ușor de lucru, Îmi plac științele despre om (Biologie, Psihologie, Logică). D: Părinții mei au rezerve cu privire la găsirea unui loc de muncă, Unele materii din bibliografiepar plictisitoare, Nu aș vrea să pierd vremea făcând doar anchete sau completând documente, Cred că în România asistența socială nu este foarte eficientă.

Pasul 5: Analizând avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni m-am decis să aleg studiile în Psihologie, acestea oferindu-mi mai multe beneficii pe termen lung și mai puține costuri personale decât celelalte.

Pasul 6: Ca să implementez soluția trebuie să respect următorii pași : 1) Îmi ridic actele de studii de la liceul la care am învățat, 2) Îmi adun documentele necesare pentru dosarul de înscriere, 3) Cumpăr bilet până la cele două orașe de care aparțin universitățile la care vreau să mă înscriu, 4) Depun dosarul de înscriere la secția de admitere, 5) Aștept confirmarea rezultatelor și 6) După ce văd că am fost admis/ă voi merge la facultate pentru confirmarea locului.

Pasul 7: Evaluarea efectelor soluției : După două săptămâni de la începutul anului școlar pot spune că sunt satisfăcut/ă de alegerea mea. O dificultate ar fi frecventarea cursurilor de statistică, dar am impresia că dacă exersez și aplic acele cunoștințe în mod regulat atunci voi parcurge materia mult mai ușor.

Bibliografie:

(1) Daniel David (2012) – Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale. Editura Polirom Iași

(2) Adriana Băban (2011) – Consiliere educațională. Editura ASCR Cluj-Napoca

(2) Shresta, P. (2017) – Psychological Steps Involved in Problem Solving. Sursa: https://www.psychestudy.com/cognitive/thinking/psychological-steps-problem-solving

(3) What is Problem Solving? Sursa: https://asq.org/quality-resources/problem-solving

Publicitate