Definiția rezilienței

Una dintre cele mai cunoscute proverbe legate de dezvoltarea personală sună cam așa: Ce nu te omoară te face mai puternic. Acest proverb vizează abilitatea umană de a ne adapta la circumstanțe neplăcute de viață sau de a le depăși. Abilitatea mai sus menționată poartă denumirea de Reziliență.

În literatura de specialitate, Reziliența este definită drept procesul dinamic ce presupune adaptarea, într-o manieră pozitivă, la situații sau contexte caracterizate prin adversitate semnificativă. Astfel, a fi rezilient presupune procesul de adaptare la situații de viață neplăcute sau stresante, respectiv de revenire la un nivel de funcționare optim anterior sau de refacere a stilului de viață astfel încât să ne simțim satisfăcuți și mai bine cu noi înșine.

Definiția de mai sus presupune existența a două condiții necesare pentru apariția și implementarea mecanismelor rezilienței: a) Mai întâi suntem expuși la situații considerate drept periculoase, amenințătoare sau severe pentru bunăstarea noastră, urmând ca b) Să ne adaptăm cu succes la aceste situații, în ciuda impactului lor negativ asupra dezvoltării noastre.

Persoanele reziliente nu se gândesc constant la eșec și nici nu îl ignoră, încercând să păstreze convingeri optimiste sau să vadă, metaforic vorbind, doar partea plină a paharului. În schimb, a fi rezilient constă în existența unor conduite și abilități de tipul acceptării evenimentelor așa cum s-au derulat, a învăța din propriile greșeli, precum și abilitatea și de a folosi ceea ce am învățat în trecut pentru a rezolva problemele și obstacolele cu care ne confruntăm în prezent.

Conform psihologului Susan Kobasa, există trei elemente necesare ale rezilienței:

  1. Provocarea: Oamenii rezilienți văd problemele prin care trec drept provocări și nu circumstanțe paralizante. Problemele sunt percepute drept lecții de viață și oportunități de creștere și nu o dovadă de incompetență sau a unei lipse ale propriei noastre valori.
  2. Angajamentul: Oamenii rezilienți sunt dedicați propriilor scopuri și propriei vieți. Angajamentul presupune implicare constantă din partea persoanei în atingerea scopurilor și obiectivelor proprii. Angajamentul ridicat presupune un nivel crescut al valorii acordate propriei persoane, precum și un nivel crescut de satisfacție față de inițiativele personale.
  3. Control personal. Reziliența presupune investirea de efort și timp pentru a schimba situațiile și evenimentele asupra cărora avem control. Implicarea în sarcini și activități asupra cărora avem control ne oferă mai multă încredere și siguranță de sine, în timp ce regretele față de trecut sau îngrijorările cu privire la evenimente viitoare imposibil de prezis sunt asociate cu sentimente de neajutorare și cu neîncredere în capacitatea noastră de rezolvare a situațiilor problematice.

Caracteristicile psihologice ale copiilor și adolescenților rezilienți

Copilăria și adolescența sunt perioade critice în dezvoltarea organismului uman, ambele presupunând atât parcurgerea unor sarcini specifice unei dezvoltări armonioase pe plan biologic și psihologic, cât și a unor persoane care pot să îi asiste pe copii în realizarea sarcinilor de dezvoltare specifice vârstei. Dezvoltarea mentală optimă a copilului presupune existența unui mediu stabil și a unor relații sociale pozitive cu familia, precum și învățarea unor comportamente de adaptare eficiente la mediul exterior căminului. Odată ce acesta va merge la școală copilul va trebui să învețe noțiuni și concepte noi, reguli de adaptare la spațiul școlar, reguli de interacțiune socială cu colegii de aceeași vârstă precum și abilități de adaptare la situații de viață schimbătoare sau imprevizibile. În sfârșit, la vârsta adolescenței acesta va trebui să își definească propria identitate, fapt ce presupune experimentarea unor situații noi, construirea unor relații sociale semnificative pentru copil, redefinirea valorilor personale și dezvoltarea unor competențe și abilități necesare funcționării autonome la vârsta adultă.

Desigur, procesul dezvoltării nu este unul perfect armonios, întrucât mereu vor exista evenimente sau situații care să perturbe starea de bine sau sentimentul de siguranță al copiilor. Din acest motiv psihologii recomandă părinților și profesorilor să îi instruiască pe copii să devină mai rezilienți, dezvoltând atitudini și abilități de a face față frustrărilor și de a depăși orice eșec sau orice eveniment neplăcut. Un copil cu adevărat rezilient, conform cercetărilor din domeniu, prezintă următoarele caracteristici psihologice:

  • Se simte iubit și acceptat
  • Are obiective și așteptări realiste
  • Are convingerea că deține competențele necesare rezolvării de probleme și luării de decizii
  • Privește eșecurile și obstacolele mai degrabă ca și provocări cu care trebuie să se confrunte decât ca factori stresanți de evitat
  • Face față stresului apelând la strategii de tip confruntarea stresului și nu la tolerarea pasivă a acestuia
  • Își conștientizează și își acceptă propriile puncte slabe, văzându-le drept domenii de îmbunătățit și nu greșeli de neschimbat
  • Își conștientizează și își valorifică punctele tari
  • Are un concept de sine pozitiv, fiind bazat pe imagini și convingeri despre un sine competent și puternic
  • Se simte în siguranță în preajma celorlalți și posedă abilități de relaționare eficiente cu colegii și cu adulții
  • Se simte capabil de a apela la sprijin și la ajutor din partea adulților
  • Este capabil de a-și defini domeniile de viață asupra cărora are control, respectiv de a își concentra resursele și atenția pe dezvoltarea lor și nu pe domeniile asupra cărora are un control limitat

Strategii pentru încurajarea dezvoltării rezilienței copiilor și adolescenților

Pe lângă dezvoltarea și implementarea unor stiluri educaționale și parentale eficiente, bazate pe consens, înțelegere și pe clarificarea drepturilor și obligațiilor fiecăruia, putem implementa și anumite strategii pentru crește capacitatea de reziliență a copiilor și adolescenților. Mai jos vă oferim câteva exemple de strategii:

  1. Dezvoltați abilitățile empatice. Dezvoltarea empatiei îi ajută pe copii să recunoască și să înțeleagă dificultățile prin care trec ceilalți colegi. Mai mult, empatia dezvoltă relațiile sociale și este utilă pentru crearea unor rețele de suport.
  2. Dezvoltați o relație apropiată cu copilul. Fie că sunteți părinte, profesor sau specialist care lucrează cu copii, încercați să formați cu aceștia o relație apropiată, intimă și bazată pe încredere și pe respect reciproc.
  3. Ascultați-vă cu adevărat copilul. Ascultarea adevărată nu presupune doar să auzim ce spune copilul, ci și înțelegerea sensului mesajului transmis, precum și a stărilor afective ale copilului care comunică cu noi. După cum se știe, comunicăm atât prin cuvinte, cât și prin gesturi, mimică sau tonalitatea vocii!
  4. Acceptați-vă copiii așa cum sunt. Nu încercați să vă impuneți propriile idealuri și așteptări asupra acestora. Încurajați unicitatea și individualitatea.
  5. Identificați calitățile lor. Oferiți încurajări și sprijin copilului pentru a-și identifica resursele, calitățile și punctele sale forte.
  6. Oferiți feedback constructiv. Învățați-i pe copii că este în regulă să greșim și că eșecurile sunt experiențe de învățare, acestea având rolul de a ne informa cu privire la domeniile care trebuie îmbunătățite.
  7. Dezvoltați sentimentul de responsabilitate la copii. Oferiți-le acestora oportunități de dezvoltare a abilităților de care dispun, precum și a atitudinilor de responsabilitate față de muncă și față de sarcini.
  8. Încurajați participarea activă a copiilor la sarcini care sunt semnificative sau interesante pentru aceștia. Ajutați-i pe copii să-și descopere propriile hobbyuri sau propriile pasiuni.
  9. Învățați și dezvoltați la copii abilități de rezolvare de probleme. Încurajați-i pe aceștia să își rezolve eficient propriile probleme cu care se confruntă acasă sau la școală. Fiți dumneavoastră înșivă modele de persistență și de reușită în rezolvarea de probleme.

Pe lângă sfaturile oferite mai sus oferite pentru dezvoltarea rezilienței la copii, oferim sugestii suplimentare de dezvoltare a unor conduite și atitudini necesare dezvoltării rezilienței la adolescenți, aceștia având sarcini de dezvoltare suplimentare precum dezvoltarea încrederii în sine și în ceilalți și construirea unei identități stabile, realiste și pozitive. Astfel, puteți dezvolta abilități de reziliență dezvoltând următoarele competențe și atitudini:

  1. Insight – învățați-i pe adolescenți să își pună întrebări menite a le dezvălui adevăruri despre propria persoană.
  2. Independență – învățați-i pe adolescenți să gândească și să acționeze autonom, bazându-se pe propriile scopuri sau pe propriile așteptări.
  3. Relații – încurajați formarea unor legături puternice și semnificative cu ceilalți.
  4. Inițiativă – încurajați inițiativa și controlul în implementarea unei alegeri sau ale unor sarcini personale.
  5. Creativitatea – promovați formarea rezilienței la adolescenți încurajându-i pe aceștia să își gestioneze propriile gânduri sau emoții neplăcute apelând la imaginație.
  6. Umorul – promovați umorul ca o resursă utilă pentru a ieși din situații dificile sau pentru gestionarea emoțiilor de tristețe sau de teamă.
  7. Moralitatea – încurajați conturarea unui profil moral coerent și pozitiv, menit a ajuta viitorii adulți să se adapteze și să se integreze optim în societate.

Bibliografie:

(1) Goldsten, S., Brooks, R. & DeVries, M. (2013) – Translating Resilience Theory for Application with Children and Adolescents By Parents, Teachers and Mental Health Professionals, pp. 73-90 in Prince-Embury, S. & Saflofske, D. (2013)- Resilience in Children, Adolescents and Adults, (2013) – Handbook of Resilience in Children. Springer New York Heidelberg Dordrecht London.

(2) Mallin, B., Walker, J.R. & Levin, B. (2013) – Mental Health Promotion in the Schools: Supporting Resilience in Children and Youth, pp. 91-113 in Prince-Embury, S. & Saflofske, D. (2013)- Resilience in Children, Adolescents and Adults, (2013) – Handbook of Resilience in Children. Springer New York Heidelberg Dordrecht London.

(3) Developing Resilience: Overcoming and Growing from Setbacks. Sursa: https://www.mindtools.com/pages/article/resilience.htm

(4) How Can I Be More Resilient. Sursa: https://www.mind.org.uk/information-support/types-of-mental-health-problems/stress/developing-resilience/#.Xfai5tUzbIU

(5) Lonczak, H.S. – 30 plus Tips for Building Resilience in Children. Sursa: 30+ Tips for Building Resilience in Children – PositivePsychology.com